Sub cerul liber
India 2018
Cu două miliarde de ani în urmă, cianobacteriile au oxigenat atmosfera și au perturbat considerabil viața pe pământ. Fără să știe. Acum două mii de ani, romanii au agravat eroziunea solului și inundațiile tăind pădurile pentru a construi nave de luptă împotriva cartaginezilor. Tot fără să știe. În mod nepremeditat, evoluția speciei umane către civilizație a afectat adesea natura ne-umană. A crea un univers înseamnă să distrugi altul, să transformi dimensiunile cosmologice ale existenței în lume. Suntem prima specie ce a devenit o influență majoră pe planetă, fiind conștientă de această realitate. Am descoperit că, acumulate istoric, efectele globale asupra mediului ale unei populații umane în creștere, ale inovației tehnologice și ale dezvoltării economice au devenit inseparabile de geoprocesele pământului. Am intrat într-o epocă unică în istoria omenirii, spun oamenii de știință, Antropocenul, în care clima abundă în fenomene anormale din cauza mineritului, defrișărilor și arderii petrolului, gazului și cărbunelui. Am început să înțelegem impactul nostru asupra naturii, dar este imperativ să învățăm cum să restabilim echilibrul cu natura.
Una dintre rădăcinile istorice ale crizei ecologice este identificată de profesorul american Lynn T. White într-un eseu din 1975, în care acesta denunță creștinismul, mai ales în forma sa occidentală, drept cea mai antropocentrică religie a lumii. Moștenită din iudaism, povestea creației spune că Dumnezeu a creat lumina și întunericul, trupurile cerești, pământul și toate plantele, animalele, păsările și peștii, Adam și Eva. Omul a numit toate animalele, stabilindu-și astfel supremația asupra lor. Aparent, nici un element din creația fizică nu avea alt scop decât să servească scopurilor omului. Și, chiar dacă trupul omului este făcut din lut, el nu face parte din natură: este făcut în chipul lui Dumnezeu. Creștinismul, spre deosebire de păgânismul vechi și religiile din Asia, nu numai că a stabilit un dualism al omului și al naturii, ci a și insistat că voința lui Dumnezeu este ca omul să exploateze natura pentru scopurile sale. În antichitatea greco-romană, fiecare copac, fiecare izvor, fiecare deal avea propriul său genius loci, spiritul său protector: centauri, fauni, sirene. Înainte de a tăia un copac, de a săpa un munte sau de a stăvili un curs de apă, omul trebuia să-i liniștească spiritul. Prin distrugerea animismului păgân, creștinismul a făcut posibilă exploatarea naturii fără nici o preocupare pentru consecințe.
Deși trăim acum într-o lume foarte diferită azi, după secole de emancipare intelectuală și progres științific, esența acțiunilor și a gândirii noastre a rămas incredibil de tributară trecutului. Acțiunile noastre zilnice, de exemplu, sunt dominate de o credință implicită în progres continuu, necunoscută antichității greco-romane sau Orientului, cu rădăcini în teologia iudeo-creștină, ceea ce demonstrează că trăim și astăzi în același context al axiomelor creștine. De la Roger Bacon și Galileo la Leibniz și Newton, știința și tehnologia s-au dezvoltat din diversele atitudini creștine față de înțelegerea naturii de către om. Budismul și spiritualitatea orientală în general propun o viziune diferită, bazată pe conceptele de interdependență și impermanență, ce pot fi o sursă valoroasă de reînnoire pentru înțelegerea noastră de a fi cu lumea și a fi pe pământ. De la originea sa în India cu aproximativ 500 de ani înainte de Hristos, Budismul s-a răspândit în toată Asia și exercită în prezent o influență tot mai mare asupra culturii occidentale. Idealiști precum Schopenhauer, romantici precum Thoreau și Wagner, sau reformatori sociali precum arhitectul și filozoful Rudolf Steiner și artistul Joseph Beyus în secolul 20 - toți au recunoscut influența budismului asupra gândirii lor.
Antropocentrismul și progresul tehnologic promovate de modernitatea occidentală nu mai sunt, în mod necesar, răspunsul la criza globală cu care se confruntă umanitatea în prezent; cunoașterea, da, în formele ei noi, decolonizate, incluzive, postumaniste, prin coexistență și re-sensibilizare cu pământul de sub picioare, arborii din jur, cerul de deasupra.
-
Simona Nastac, curator
Artisti
Lochan Upadhyay
Lochan Upadhyay a studiat Arte Frumoase la Universitatea Maharaja Sayajirao din Baroda, India. Artistul lucrează în medii diverse, fiind interesat în particular de consumerism, reciclare, mobilitate, migrație și consecințele acestora asupra comunităților în spațiul rural și urban. Practica sa include instalații și sculpturi din deșeuri, fotografie performativă, lucrări de artă publică. Proiectul său „Forța pânzei”, creat împreună cu locuitorii satului Partapur, a pus în discuție inadecvarea structurilor sociale generate de tradițiile locului în raport cu valorile societății moderne, fiind nominalizat la Premiul Internațional de Artă Publică din India în 2015; iar proiectul „Casa mobilă”, un adăpost temporar pentru nomazi numit Ghumakkad Ghar, construit exclusiv din obiecte reciclate, a fost expus la Kunstverien Bellevue-Saal, Wiesbaden, în 2013. Lochan lucrează în Partapur și locuiește în Jaipur, lucrările sale fiind influențate de experiența tranzitului permanent între rural și urban. Artistul este membru al colectivului ce a înființat rezidența de creație Sandarbh în Partapur în 2003. A expus la Muzeul de Artă Contemporană din Tel Aviv, la galeria Albert Benamou în Paris, la Festivalul Internațional de Artă din Yeosu, Coreea de Sud și la Art Plural Gallery în Singapore. https://lochanupadhyay.wordpress.com/
Preethi Athreya
Născută și stabilită în Chennai, Preethi Athreya a studiat dansul în Bharatanatyam și a obținut o diplomă postuniversitară în Dans Contemporan la Laban Centre din Londra în 2001. Între 1999 - 2011, a colaborat cu Padmini Chettur, de la care a învățat principiile de coregrafie și performance promovate de Chandralekha, precum și angajamentul ferm de a redefini în mod constant corpul indian.
Lucrând în mediul de dans contemporan indian ca performer și coregraf, Preethi aparține unei generații de artiști care utilizează dansul ca agent al schimbării. Tensiunea dintre formarea sa inițială în Bharatanatyam și educația ulterioară cu accent pe deconstrucția restricțiilor impuse corpului de formele clasice ale dansului indian se regăsește în toate lucrările ei. Axată pe proces și demistificarea operei coregrafice, practica sa reflectă efortul de a găsi un corp cinstit, probabil inestetic, dar fără artificiu, așa cum apare în “The Jumping Project” (2015). Artista este profund angajată în crearea unui limbaj personal de mișcare corporală, care să reflecte relația sa cu contextul cotidian, într-o încercare necesară de eliberare a corpului de estetizările la care este permanent supus.
Lucrările sale cele mai cunoscute sunt: Kamakshi (2003), Inhabit (2006), Porcelain (2007), Sweet Sorrow (2010), Light Doesn’t Have Arms To Carry Us (2013), Anki Bunki Kata (2013), Across, Not Over (2014), Conditions of Carriage (2015).
Preethi este unul dintre co-fondatorii Basement 21, un colectiv de performeri rezidenți în Chennai.
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Sanjeev Khandekar și Vaishali Narkar lucrează împreună ca un duo artistic dar și împreună cu numeroși colaboratori, dezvoltând proiecte transdisciplinare, critice social și politic.
Artiștii sunt interesați în mod particular de costurile umane ale catastrofei ecologice în desfășurare, de manipulare genetică, inginerie celulară și moleculară, război biologic, supraconsum și inegalitate economică în lumea globală dominată de imperativele neoliberalismului și progresului tehnologic.
Printre proiectele recente se numără "Imp în grădină și alte povești", o serie de broderii stratificate, "histograme ale unui prezent anxios", compoziții elaborate explorând tema mutațiilor genetice, în care firele și nodurile devin elemente de bază ale viziunii microscopice și nano-diagramelor.
Khandekar și Narkar au lucrat cu artizani tradiționali, încurajând răspunsuri neconvenționale la culoare, textură și tehnică, inițiind o reînnoire radicală a unei practici artistice vechi și a vocabularului său de motive.
Un alt proiect în desfășurare este "Cântece pentru Antropocen - muzica ca un murmur al pământului", o nouă serie de broderii ce reinterpretează iconografia picturilor Ragmala din timpul dinastiei Mughal (1526 - 1857) prin filtrul dezastrelor ecologice ale prezentului.
Artiștii au participat în numeroase expoziții și proiecte în Londra, Paris, Moscova, Delhi, Calcutta și Mumbai.
Shilpa Rangnekar
Shilpa Rangnekar este o artistă cu o abordare multidisciplinară, combinând arta conceptuală și interesul pentru limbaj cu practicile participative, angajate social.
Procesele vieții cotidiene și comportamentele asociate sunt examinate fie prin sculpturi și texte comestibile, fie prin performance-uri și situații bazate pe interacțiune și dialog cu diverse grupuri invitate să consume împreună alimente, să schimbe obiecte de uz casnic, să cultive plante sau să discute subiecte specifice comunității respective.
Rangnekar folosește aceste practici pentru a reflecta asupra universalității emoțiilor și valorilor umane ce transcend diferențele culturale și psiho-geografice. Din 2010, artista este unul dintre coordonatorii rezidenței creative Sandarbh, generând context pentru dezvoltatea proceselor artistice și explorarea unor noi modalități de participare publică în arta contemporană. A expus în Germania, Coreea de Sud și SUA, participând totodată la numeroase rezidențe internaționale.
Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Silvia Amancei și Bogdan Armanu formează un cuplu de artiști care trăiește la Iași și lucrează împreună din 2012. Deși cu un background în arte plastice, artă murală (Silvia) și pictură (Bogdan), artiștii lucrează cu new media (video, fotografie, instalație) și performance, testând programatic limitele fizice și discursive ale obiectului artistic și munca încorporată în producția lui. Practica lor se plasează la intersecția dintre studiile sociale și artele vizuale, prin cercetarea unor metode și exemple în care arta și mijloacele artistice pot deveni instrumente de depășire a limitelor capitalismului, capabile să suscite construcția unui nou viitor, în comun.
Silvia și Bogdan au materializat o serie de expoziții, explorând / analizând / deconstruind paradigma dominantă a vieții - exploatarea nelimitată a individului și a resurselor planetei: “Depression, Uncertainty and other symptoms of Mortality” (2016, Galeria OFF, Lodz), “In Search for Causes and Realities” (2016, Galeria apARTe, Iași), “Arhitecturi clinice pentru un viitor compoziționist (partea a II-a)” (2016, Borderline Art Space, Iași), “Constellations of Desires” (2016, Galeria apARTe, Iași), “(No)Future” (2015, Galeria Otte 1, Eckernförde, Germania), “No Hope For a Future” (2015, Galeria apARTe, Iași), “Metropia” (2014, Galeria apARTe, Iași).
Sneha Khanwalkar
Sneha Khanwalkar a avut un rol semnificativ în schimbarea percepției muzicii de film indian, mixând digital în compozițiile ei sunete disparate, instrumente tradiționale și vocea umană.
Spre deosebire de majoritatea compozitorilor, fericiți să creeze în studio, Khanwalkar preferă să compună în afara studioului. Născută în Indore, Khanwalkar a studiat muzica încă din copilărie, familia mamei sale fiind originară din Gwalior, patria stilului Gharana în muzica veche Hindustani.
În 2011, compozitoarea a câștigat premiul R.D. Burman pentru coloana sonoră a filmului “Love Sex Aur Dhoka” și a fost nominalizată la categoria “cel mai bun compozitor” pentru „Gangs of Wasseypur 1 & 2” la Filmfare Awards 58. Cu proiecte precum “Oye Lucky! Lucky Oye!”, “Love Sex Aur Dhoka”, “Khoobsurat” și „Gangs of Wasseypur”, Khanwalkar introduce linii melodice noi, deopotrivă ritmate și originale.
Special guest: Dr Mitra Mukherjee-Parikh
Dr. Mitra Mukherjee-Parikh este universitar, cercetător, critic, traducător și activist cultural. Lucrează în și din Mumbai de patruzeci de ani. În prezent, scrie o cercetare despre femei și modernități dintr-o perspectivă multidisciplinară și comparativă. De asemenea, traduce și editează texte creative și critice din Bangla, Marathi, Hindi și Gujarati în limba engleză.
Special guest: Prabodh Parikh
Prabodh Parikh a studiat filozofia la Universitatea din Bombay și Universitatea din Oklahoma. Din 1974 până în 2005 a predat filozofia la Colegiul Mithibai din Bombay, de unde s-a retras ca decan al catedrei de filozofie. A fost bursier Charles Wallace la Universitatea din Liverpool, cu o cercetare despre Wittgenstein și budism. În 1999, a primit o bursă la Universitatea Sorbonne în Paris. În prezent predă la Facultatea de Artă, Literatură și Cultură Internațională la Școala de Film Whistling Woods din Mumbai. Scrie în Gujarati, conversează cu John Cage, Simone Weil, Osip Mandelstam și Gandhi ca mod de viață și ascultă mai tot timpul jazz și Ravindra Sangeet. În 1963 i-a citit pentru prima oară pe Tristan Tzara și Eugene Ionesco, care au devenit prietenii lui de-o viață din România.
Lucrari Realizate
(Not) Under the Stars, Supercalifragilisticexpialidocious - Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
(Not) Under the Stars, Supercalifragilisticexpialidocious
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Lână, fibră sintetică, sare locală, coajă de copac uscată, acril, fir de bumbac
171 x 241 cm
Realizată în colaborare cu o țesătoare din Slănic, lucrarea examinează vechile tradiții, îndeletniciri și tehnici specifice spațiului rural românesc, integrate în patrimoniul cultural imaterial al umanității.
Țesutul manual, transmis din generaţie în generaţie, era o expresie a creativităţii, identităţii şi coeziunii sociale, motivele și cromatica textilelor fiind întotdeauna inspirate din natură. Odată cu mecanizarea războiului de ţesut pentru obținerea unei productivităţi mai mari meșteșugul se pierde, compozițiile sunt mai puțin autentice, iar fibrele vegetale și animaliere sunt înlocuite de materiale sintetice. O întreagă cultură organică dispare, fenomen din ce în ce mai prezent odată cu avansul economiei capitaliste și expansiunea noilor tehnologii. În mod ironic, titlul este împrumutat din musical-ul Disney Mary Poppins și se definește ca „extraordinar de bun” sau „minunat”.
(Not) Under the Stars, Atenție, și Ivanka iubește gemul de căpșuni - Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
(Not) Under the Stars, Atenție, și Ivanka iubește gemul de căpșuni
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Gem de căpșuni, raft din lemn, oglinzi, video
dimensiuni variabile
Lucrarea investighează practici tradiționale specifice gospodăriilor din regiune, precum prepararea în casă a gemului și murăturilor pentru iarnă, practici pe cale de dispariție în economia neoliberală bazată pe eficiență, competitivitate și profit. Artiștii prepară gem de căpșuni împreună cu o doamnă în vârstă din Slănic, conversația punctând aceste idei, cu aluzii critice la rolul dominant al SUA față de piețele emergente, pe care companiile multinaționale le subordonează și le exploatează. „Când ne gândim la Antropocen sau la schimbările climatice, știm bine că este rezultatul propriei noastre rapacități – spun artiștii. Această lăcomie agresivă este avariția marelui capital. De fapt, Antropocenul este numit și "Capitalocen". În timp ce țările sărace sunt lovite de dezastre bruște și secetă, lipsuri și epidemii, țările bogate oferă în mod paradoxal și mai puțin ajutor, luptându-se la rândul lor cu un viitor incert.”
(Not) Under the Stars, Așa sfârșește lumea... nu cu un bang, ci cu un scâncet - Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
(Not) Under the Stars, Așa sfârșește lumea... nu cu un bang, ci cu un scâncet
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Sculptură din deșeuri urbane din rășini sintetice, rășină termoplastică din acetat de polivinil, sulfat de calciu deshidratat, ghips, piele, praf, bălegar, nisip, sticle de plastic, deșeuri metalice, frunză de pin fosilizată, 91 x 121 x 125 cm, piedestal 152 x 121 x 76 cm videoproiecție cu text, dimensiuni variabile
Consecvent preocupați în arta și poezia lor din ultimii 15 ani de încălzirea globală, schimbările climatice și Antropocen, artiștii propun o reprezentare metaforică a sfârșitului lumii, constituită dintr-o secțiune aparent aleatorie prin fluxul infinit de știri din media globală, juxtapusă cu o alta prin fluxul nesfârșit de deșeuri pe care le producem zilnic. Magnitudinea poluării, a extincției altor specii, a mutațiilor genetice, a distrugerii continue a habitatului, a dizlocării a milioane de refugiați din fața secetei și inundațiilor, precum și accelerarea iremediabilă a acestor procese este simetrică cu efortul artiștilor de a cola sute de surse din presa românească și internațională, simultan cu selecția a 150 Kg de materiale pentru sculptură de la stația de transfer deșeuri Comănești.
(Not) Under the Stars, Războiul la ușă - Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
(Not) Under the Stars, Războiul la ușă
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Documentație foto, 6 printuri digitale pe hârtie, 31 x 23 cm fiecare
Pe dealurile și munții Slănicului, un răgaz de liniște cosmică, în continuitate organică cu natura. În prag, mașina războiului este deja pornită. Artificii.
(Not) Under the Stars, Scrisoare din Vest - Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
(Not) Under the Stars, Scrisoare din Vest
Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar
Sculptură, mixed media, 80 cm x 136 cm x 62 cm
Bloc de deșeuri comprimate din plastic, lac, acuarele, sârmă, și o copie supradimensionată a ediției filatelice comemorative din 1997 a Poștei Române sărbătorind cea de-a 50-a aniversare a independenței Indiei, cu portretul lui Mahatma Gandhi.
Nelimitat #1: Cântecul Pământului - Preethi Athreya
Nelimitat #1: Cântecul Pământului
Preethi Athreya
Performance pe terenul de tenis din Slănic, documentație video, sunet Sneha Khanwalkar
Un bazin dreptunghiular umplut cu noroi până la glezne stă în spațiul terenului de tenis. Se aud zgomotele specifice unui joc de tenis, punctele câștigate, aplauzele publicului. În locul jucătorilor, un grup de persoane navighează pe teren, pășind, târându-se, sărind, alunecând și căzând în noroi într-un ritm invizibil. Legea noroiului începe să guverneze universul corpului uman. Unde începe și unde se termină corpul? Care sunt limitele ființei noastre conștiente? Interior și exterior sunt, în fapt, limitele minții noastre, concepte spațiale ce pot fi evocate de un sunet, un miros sau o amintire. Definim spațiul ca sumă a componentelor sale fizice sau îl definim prin acțiunile pe care le performăm? Nelimitat # 1: Cântecul Pământului este coliziunea referinței spațiale interne cu o construcție experiențială externă.
„Două săptămâni de la începutul rezidenței în Slănic, Simona Halep a câștigat trofeul de la Roland Garros pentru România. În același timp, în Slănic ploua torențial, iar un sat mic din apropiere, numit Cireșoaia, a fost inundat, casele înghiție de noroi, lucruri și viață - toate în vârtejul noroiului. Pe măsură ce îi ajutam să recupereze ce mai putea fi salvat, sentimentul insignifianței noastre era din ce în ce mai acut. Lucrarea este dedicată acelui moment de experiență a unor realități paralele” - a spus artista.
Performeri: Lochan Upadhyay, Ioana Scurtu, Daria Maria Botesatu, Iunia Botesatu, Mara Dascalu, Georgiana Oprea, Andreea Petrescu, George Aghinea, Yasmina Hassairi, Renata, Simona Nastac, Sneha Khanwalkar, Alina Georgiana Teodorescu, Sanjeev Khandekar, Preethi Athreya
Nu vă panicați, sunt din Slănic - Lochan Upadhyay
Nu vă panicați, sunt din Slănic
Lochan Upadhyay
Sculptură, mixed media, dimensiuni variabile
Sculptura lui Lochan Upadhyay este un hibrid, o specie nouă, mutantă și nomadă, născută din încrucișarea migrantului economic sau a refugiatului din zone de conflict precum Siria cu ceea ce sar putea numi o casă mobilă, un vehicul al traumei, al dizlocării și precarității existențiale. Artistul este interesat de politicile migrației, aceleași în Partapur, India, și în Europa de Est, fenomen guvernat și alimentat la scară globală de ideologia neoliberală, inegalitatea economică și mantra consumului excesiv prin exploatarea nelimitată a resurselor finite ale planetei. Titul este o referință sarcastică la știrile de senzație din media britanică anunțând „invazia” emigranților români și bulgari.
Găsit în Slănic - Shilpa Rangnekar
Găsit în Slănic
Shilpa Rangnekar
Carte obiect 21 x 28 cm, printuri A4, interviuri audio cu rezidenți, istorici, iubitori de natură din Slănic
Ce înseamnă să știi un loc dincolo de itinerariile și informațiile turistice? Cum surprinzi unicitatea situării într-un anumit loc la un moment dat? Interesată de psihogeografie ca strategie de imersiune într-un spațiu nefamiliar, Shilpa Rangnekar s-a angajat într-un demers de colectare de informații istorice, culturale și afective susceptibile să decodifice orașul Slănic, să-i recompună memoria și să-i deschidă în mod simbolic teritoriile interstițiale și marginale către acțiune. Construită pe baza unor ateliere și discuții cu grupuri de adolescenți din Onești și Slănic, cartea obiect „Găsit în Slănic” se află în rezonanță cu practica artistei focusată pe lucrări de artă utilitară, performance-uri participative și proiecte comunitare angajate.
Curățând viitorul muzeu de artă din Slănic - Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Curățând viitorul muzeu de artă din Slănic
Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Acțiune live, documentație foto pe film analog, printuri A5, unelte de curățat pictate manual
În spatele Cazinoului, clădirea fostei cantine din perioada comunistă devine pe zi ce trece o ruină irecuperabilă. Ar putea fi spațiul unui viitor muzeu de artă contemporană, un loc viu care să genereze cunoaștere, creație, participare și dialog. Cei doi artiști din Iași au început să curețe locul, cu unelte specifice, estetice. Este demersul lor unul absurd? O acțiune ludic-critică, adresând poziția marginală a artei în societate? Sau, dimpotrivă, o încercare de a sugera că arta și artiștii au, totuși, agentivitate și potențialul de a activa conștiințe și comunități?
Book of Pain(tings) - Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Book of Pain(tings)
Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Carte de artist, vopsea pe bază de apă pe pânză, 21 x 29.7cm
O interogație asupra rolului artei și artiștilor în procesele de dezvățare și reînvățare a modurilor de a fi cu ceilalți și de a fi pe pământ.
Fragment de stea, (în parcul Cazinoului) - Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Fragment de stea, (în parcul Cazinoului)
Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Sculptură din piatră de Slănic, vopsea roșie
Lucrare permanentă de artă publică, o reflecție asupra proiectului eșuat al comunismului în România, perioadă în care stațiunea Slănic era încă frecvent vizitată de turiști străini și români, iar bazele de tratament funcționau la capacitate maximă.
Soundies in Slănic, Mina sonoră - Sneha Khanwalkar
Soundies in Slănic, Mina sonoră
Sneha Khanwalkar
*Soundies erau filme muzicale de trei minute produse la Hollywood în anii 1940, foarte populare în epocă, iar ulterior importante ca documente de arhivă pentru înregistrări rare cu muzicieni precum Louis Armstrong, Nat King Cole, Duke Ellington.
Mina sonoră
instalație interactivă, mixed media, dimensiuni variabile
Imaginați-vă reverberațiile vocii în Salina de la Târgu Ocna. Opriți-vă și ascultați Pământul pulsând în adâncuri, munții și izvoarele deasupra. Sneha Khanwalkar creează peisaje și experiențe sonore în spații neconvenționale, reconectând ritmul uman cu natura.
Viața unui copac - Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Nelimitat #2: Pierdut și găsit - Preethi Athreya
Presa
Program
Seminarii cu istorici din Bacău, care vor facilita artiștilor o înțelegere nuanțată a zonei
Vizitarea unor clădiri cu relevanță istorică, momentan închise, ce pot funcționa ulterior ca spații de expunere temporară și acțiuni artistice punctuale
Vizită la Salina Târgu Ocna și la Moinești, locul natal al lui Tristan Tzara
Wokshop de educație culturală cu Raluca Bem Neamu, Terasa Cazinou, Slănic Moldova: Când arta contemporană e simplă și are legătură cu noi
Vizita In Context a elevilor de la Cercul de artă contemporană, Colegiul Național "Costache Negri" din Târgu Ocna
O noapte de camping sub cerul liber cu artiștii rezidenți și prietenii Asociației In Context
The Attic/ In Context - rezidența The Attic, serie de concerte, DJ-sets și workshops susținute de artiști români, vestici și indieni
"Sub cerul liber" - vernisajul expoziției finale ce prezintă lucrările produse pe durata rezidenței, plus o secțiune de muzeu temporar constituită din lucrări realizate la prima ediție din 2017
Parteneri
-01.jpg){kind=logo}
Parteneri:
Partener instituțional:
Susținători:
Parteneri media:
Testimoniale
Silvia Amancei & Bogdan Armanu - artists
"Rezidența artistică In Context este unul dintre puținele proiecte de acest gen din România, care acționează în spațiul periferiei urbane pentru educarea populației locale și integrarea acesteia în circuitul cultural național. Deși derularea proiectelor de artă contemporană poate fi dificilă în acest cadru social, cu un public fără expunere la creația artistică vie, din cauza absenței spațiilor și a programelor specifice în zonă, cosiderăm că astfel de acțiuni sunt cu atât mai necesare pentru a echilibra discrepanțele socio-culturale dintre capitală și periferie.
"Sanjeev Khandekar & Vaishali Narkar - artists
"Timpul petrecut în Slănic Moldova - când ne uităm în urmă, pare un vis. Prea ireal ca să fie real.
Chiar și după o lună, încă suntem marcați de ceea ce am trăit în acei munti, printre acele păduri, flori sălbatice și izvoare cristaline care ne-au vindecat setea. Liniștea profundă, în prezența elementelor naturii în forma lor sălbatică și goală, a fost copleșitoare și nu e ușor să depășim această experiență fascinantă, să ne întoarcem la cacofonia confuză a rutinei zilnice. Vrem să rămânem în aceeași stare de spirit hipnotică.
"O poezie nu e niciodată terminată, există întotdeauna un accident care o oprește" , scria Paul Valery, și este adevărat. Rezidența noastră la Slănic a fost ca și cum ai inspira esența unui poem, iar pentru existența ei în lume, se pare, a trebuit s-o abandonăm. Ca să o putem face publică și să scriem despre ea ...
"Shilpa Rangnekar - artist
"Artiștii caută mereu locuri noi care să-i inspire, să le suscite noi idei. Rezidențele sunt astfel de oportunități. Timpul petrecut la Slănic, într-un peisaj atât de frumos, a fost un ca un vis. Și situarea geografică în Europa de Est și diversitatea practicilor artistice ale celorlalți participanți în program au avut un rol important.
Această inițiativă nouă are drept scop nu doar familiarizarea publicului local cu arta contemporană, dar și crearea de noi oportunități de interacțiune cu mediul, iar pentru tineri o șansă de a participa activ la procesul de creație. Entuziasmul autorităților locale și al adolescenților din Slănic este o dovadă a succesului rezidenței și a necesității ei de a continua.
"Preethi Athreya - artist
"Unicitatea rezidenței artistice din Slănic Moldova constă în intensitatea și austeritatea experienței. Peisajul munților Dobru și Nemira te face să te simți observat în tăcere, cu măreție și grandoare. Izvoarele minerale și sursurul lor continuu îți influențează modul în care mergi și gândești. Prezența istoriei este palpabilă, cu atât de multe hoteluri și restaurante închise. Cu toate acestea, există un flux constant de pacienți care vin la clinica de fizioterapie pentru tratament cu izvoarele minerale.
Locuit predominant de generații mai în vârstă și de elevi foarte tineri, orașul pendulează între un spațiu plin de farmec nostalgic și un peisaj economic dur. Este într-adevăr o provocare pentru creatorii de dans, muzică și artă să găsească ceea ce este prețios și să-l susțină cu dragoste și grijă pentru locuitorii Slănicului, care dau dovadă de mândrie și loialitate față de un timp, un loc și o comunitate.
A fost un privilegiu să fiu parte din acest peisaj uman.
"Lochan Upadhyay - artist
"Primul lucru care m-a frapat a fost frumusețea extraordinară a stațiunii Slănic Moldova. Izvoarele minerale, pădurile dense și munții au devenit sursa tuturor interacțiunilor dintre noi. Excursiile de dimineață de la începutul rezidenței, împreună cu ceilalți artiști, mi-au oferit un punct de intrare pentru a dezvolta un dialog cu locul. Istoria Slănicului și viitorul în schimbare, cu oamenii tineri părăsind orașul pentru oportunități în orașe mai mari sau în alte țări, au lăsat acum un fel de vid în urmă, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea. Într-o astfel de situație, programul de rezidență apare ca o posibilitate de a dezvolta noi oportunități pentru localnici.
Implicarea activă a școlilor și a rezidenților oferă o fundație pentru artiști să-și gândească și elaboreze ideile. Acest tip de colaborare se transformă adesea în prietenie pentru o viață.
Cred că această inițiativă de colaborare între artiști și publicul local ar trebui să continue să exploreze locul, dar mai ales să suscite localnicilor și vizitatorilor perspective mai largi, mai nuanțate și angajate de cunoaștere a habitatului propriu.
"Sneha Khanwalkar - artist
"Nu știam cum este o rezidență artistică, aceasta a fost prima pentru mine. Mi-a fost greu să-mi găsesc ritmul, la început. Dar, surprinzător, pentru ceilalți artiști rezidenți pădurile din Slănic au fost un loc de joacă: plimbări lungi spre izvoare și înapoi, discuții pasionate, schimburi de idei, care m-au inspirat. Afecțiunea inexplicabilă față de unii și conflictul constant cu Arta. Dar una dintre cele mai memorabile experiențe a fost să locuiesc în casa doamnei Emilia, care m-a găzduit o săptămână. Sunetele pe care le-am găsit acolo au fost:
puii, câinele
ibricul de cafea pe aragaz
păsările
râsul doamnei Emilia
scârțâitul podelei din lemn
Veronica tricotând
ceasul de perete
tacâmurile
respirația mea
Atât. Emilia și cu mine nu am vorbit niciodată. Am avut o barieră lingvistică sau să-i spunem o legătură. M-a inspirat să-mi pierd limbajul pentru un timp. Între prezența lui Tristan Tzara în regiune și acest peisaj sonor, sunt profund convinsă să rămân mai tăcută chiar și în mintea mea. Sunt recunoscătoare Alinei și primarului orașului Slănic pentru această experiență. Mulțumesc pentru vin, cireșe și fructele de pădure necomestibile.
"
Retele Sociale