Sunt o artistă vizuală cu o practică de peste 20 de ani, timp în care m-am focusat în special pe pictură și desen. Este greu pentru mine să îmi deplasez materialele necesare de atelier pentru a participa la o rezidență, dar e un efort pe care știu că trebuie să-l fac pentru că am avut de mai multe ori ocazia să evaluez beneficiile unui astfel de program. Am fost de două ori invitată la rezidența myart în Viena, o dată la o rezidență organizată de CIAC în București, iar a patra experiență de acest fel a fost selecția de a beneficia, în urma unui open-call, de o finanțare ce acoperea o parte din cheltuielile asociate cu programul Can Serrat în Spania.

Am decis să accept invitația de a participa la rezidența "In Context" pentru interesul personal pe care îl am pentru tema din acest an, care a fost despre compost. Obligațiile pe care mi le-am asumat m-au inspirat să găsesc o propunere artistică interesantă pentru mine, pe care am reușit să o finalizez printr-un desen și un material fotografic documentar. Ideea pe care am avut-o, aceea de a ilustra un model minimal de gospodărie funcțională, care să fie transportabilă, a devenit, prin lucru, organic asociată cu portofoliul meu și sper să o pot dezvolta în viitor în proiecte mai ample.

Mă consider privilegiată să fi avut ocazia să petrec timp alături de colegi artiști pe care nu îi cunoșteam înainte. În special faptul ca am putut să relaționez cu două artiste din Islanda, Agnes Ársælsdóttir și Anna Andrea Winther, mi-a oferit un tip de acces extrem de valoros într-o cultură, un model de gândire, care îmi erau străine. Cu toții beneficiem, în aceste timpuri, de oportunități mărite prin avantajele puse la dispoziție de distribuirea informației prin internet, dar, din experiența mea, relațiile umane intenționat semnificative, așa cum sunt cele ce se formează în astfel de programe, continuă să rămână un reper solid și o metodă autentică de a genera progres artistic și umanist, efect ce se distribuie ulterior, în sfere sociale mai ample.

Când am primit invitația pentru rezidența InContext, am fost imediat interesată. Programul și locația erau foarte atractive pentru mine, mai ales datorită pădurii. Lucrez în principal cu copaci în arta mea, iar biodiversitatea din Slănic Moldova a fost un subiect perfect pentru mine. Dar ce m-a captivat cel mai mult a fost angajamentul InContext în ceea ce privește problemele de mediu. Cred că este un subiect urgent, nu numai politic sau intelectual, ci și artistic.

Când am ajuns în Slănic am fost entuziasmată să fiu înconjurată de pădure și urma să fac o lucrare chiar despre asta. La început părea că pădurea și orașul sunt separate, dar când m-am uitat mai îndeaproape am văzut copaci care cresc prin ziduri și străzi de beton, între cărămizi și prin sistemul de alimentare cu apă și canalizare. Am realizat „Agenda plantelor urbane”, o pânză brodată de 1,5 m x 2 m, ceva între un infograf și un portret de familie al acestor arbori rezistenți din Slănic, cu o voință puternică de a supraviețui. Alina Teodorescu, inițiatoarea și managerul rezidenței, are aceeași determinare ca acești copaci. A fost un sprijin permanent și motivant pentru toți, energia ei părea nesfârșită. Pasiunea ei pentru proiect, artă și sustenabilitate în Slanic este admirabilă, a fost o plăcere să lucrez cu ea și aș face-o din nou fără ezitare.

 Aș putea spune același lucru despre toți cei implicați în proiect. Vreau să o menționez în mod special pe Simona Nastac, curatoarea programului, pentru profesionalism, meticulozitate și inteligență. De asemenea, a fost de mare ajutor, iar textele ei au ridicat expoziția finală la un nivel superior. Vreau să le mulțumesc și Anastasiei Roncea, și lui Gabriel Leașcu și Megan Dominescu, care au fost întotdeauna dispuși să alerge în oraș pentru a cumpăra mai multe fire de bumbac și mai multe ace, spunându-mi glume și ajutându-mă cu ultimele cusături - nu aș fi putut termina piesa fără ei.

Am vizitat câteva instituții din apropierea orașului Slănic, care erau interesante pentru un străin, dar nu toate relevante pentru rezidență. Deși a fost destul de fascinant să înțelegem contextul politic din România și impactul asupra artei și culturii. Singurul lucru pe care mi l-aș fi dorit mai bun în această rezidență a fost comunicarea detaliilor de program. De exemplu, nu ni s-a spus că avem un atelier cu educatoarea de artă Irina Bălan, am aflat din pliantul rezidenței, care era doar în limba română. Asta a creat o tensiune în grup care ar fi putut fi ușor evitată cu o comunicare mai bună. Când am întâlnit-o mai târziu pe Irina am fost entuziasmați, atelierele ei au devenit unele dintre cele mai bune zile ale rezidenței.

In Context a fost o experiență fantastică pentru mine și practica mea artistică. Am amintiri frumoase despre excursiile de dimineață la izvoare, zile însorite și conversații bune în timp ce țeseam. Vreau să le mulțumesc tuturor artiștilor cu care am împărțit rezidența din Slănic. Am învățat multe de la ei, iar In Context a oferit o mulțime de oportunități de dialog, colaborare și  schimburi de idei. Sunt foarte recunoscătoare pentru timpul petrecut în Slănic, îi doresc rezidenței In Context o viață lungă și fericită și aștept cu nerăbdare să vizitez din nou, cândva în viitorul apropiat.

Alegerea de a participa la rezidența In Context a fost influențată decisiv de tema acesteia, Compost¸ a cărei actualitate ar trebui și ar fi trebuit să fie perenă, pentru mine personal fiind un principiu aplicat în majoritatea producției mele artistice și nu numai, mai ales în sensul reutilizării și recirculării materiei. Această rezidență mi-a oferit, în primul rând, timpul atât de necesar de reflecție asupra ceea ce ar trebui să fac eu ca artist în acest timp actual. M-a bucurat că am avut prilejul, în acest timp, să fac parte dintr-o comunitate unde am găsit luciditate și gândire curată.

Inițiativa de aduce în atenție zona Moldovei, mai ales într-un loc care nu beneficiază de fond economic și cultural ca un oraș major din România, este mai  mult decât lăudabilă, nu numai ca atenționare la nivel social, ci și la nivel cultural prin implicarea directă a proiectelor artiștilor. Astfel, locul ales pentru desfășurarea acestei rezidențe este mai mult decât propice, pentru că din nefericire suntem mult prea obișnuiți să ignorăm viața culturală sau nevoia de viață culturală a orașelor mici din România.

In Context ediția 2019 a fost prima mea rezidență artistică de până acum și o inițiere cel puțin memorabilă în acest gen de programe pentru artiști. Timp de o lună, am avut parte de cea mai frumoasă priveliște pe care un atelier ți-o poate arăta, de multă voie bună și un mediu prielnic pentru a genera noi proiecte și viitoare colaborări.  Timpul petrecut în Twin Peaks Moldova s-a dovedit a fi unul extrem de prolific și inspirațional, ajungând să devină chiar insuficient pentru multitudinea de lucrări pe care mi le propusesem inițial să le realizez pe parcursul rezidenței. Membrii echipei In Context au fost foarte comunicativi și receptivi, punându-mi la dispoziție tot suportul necesar și facilitând producția artistică.

Când am primit invitația In Context, nu știam la ce să mă aștept. Știam doar că ideea de „compost” era interesantă pentru practica mea artistică, ce constă în instalații și acțiuni site-specific despre producția alimentară și practicile de consum. Când am ajuns în Slănic Moldova mi-am dat seama că mă aflam într-un loc foarte special. Pentru un islandez, care nu a petrecut mult timp într-o pădure sau oriunde în altă parte unde natura să fie atât de prezentă și tangibilă, deopotrivă cu plante și animale, locul a fost o sursă minunată de inspirație.

Lucrarea mea, “Măr după măr după măr”, a fost un performance inspirat de un pom ale cărui fructe cădeau pe dealul de deasupra galeriei. Am performat împreună cu trei voluntari în timpul vernisajului expoziției finale. Am adunat merele căzute pe deal în pungi, ne-am aliniat la baza  dealului și le-am procesat unul câte unul (curățat, ceruit și etichetat cu un autocolant pe care am reprodus exact pomul printr-un desen) și le-am aruncat înapoi pe deal. Absurdul acțiunii performate în loop a devenit o metaforă a risipei.

Rezidența a fost foarte confortabilă și prietenoasă. Alina Teodorescu, directoarea rezidenței, a fost foarte atentă la toate nevoile noastre, cu o pasiune și o dăruire totală pentru proiect. A fost o adevărată plăcere să lucrez cu ea și aștept cu nerăbdare să văd cum se va dezvolta acest proiect. Curatoarea rezidenței, Simona Nastac, a fost, de asemenea, foarte profesionistă, înțelegând profund toate lucrările și practicile artiștilor. Într-adevăr unul dintre cei mai buni curatori cu care am avut plăcerea să lucrez.

Ceea ce a făcut cu adevărat această experiență atât de bună au fost oamenii implicați în proiect. Timpul petrecut cu ceilalți artiști a fost o experiență foarte valoroasă, la fel cunoașterea unei culturi noi și a gândirii altor artiști. De asemenea, vreau să mulțumesc în mod deosebit Anastasiei Roncea pentru toată munca ei grea și bună, atât ca participant în acțiunea mea, cât și ca asistent în timpul procesului de lucru.

Singurul lucru pe care aș vrea să-l critic este modul în care fotograful angajat pentru a documenta performance-ul a interacționat cu mine și cu ceilalți participanți. Chiar dacă a fost foarte  meticulous și sunt mulțumită de rezultatul documentării, nu a ascultat instrucțiunile mele. În timpul acțiunii a întrerupt performerii spunându-le cum să se miște în fața camerei, întrerupând fluxul acțiunii. De asemenea, a instalat camerele video astfel încât merele le loveau, ceea ce a fost iar foarte deranjant. I-am înțeles ambiția în ceea ce privește obținerea celor mai bune unghiuri, dar cred că întreruperile lui au afectat destul de mult lucrarea. Cu toate acestea, experiența rezidenței în ansamblu a fost o adevărată plăcere. O prețuiesc la fel de mult ca pe oamenii pe care i-am cunoscut în Slănic și sunt foarte recunoscătoare pentru această oportunitate. Sunt sigură că proiectul are un viitor luminos înainte.